Povestea

Pe scurt:

Este foarte greu ca la mijlocul vieții (!) să te mai angajeze cineva în România. Cu excepția, poate, a celor de la pompe funebre.

Iar dacă mai ai și două facultăți și un MBA absolvit Magna cum laude, este practic imposibil. Păi ce idiot ar angaja un superior lui? În România. Căci prin alte părți mai sunt și excepții:

După sute de încercări, CV-uri trimise și interviuri comise, în timp ce încercam totuși să pun ceva pe roate și ca întreprinzător, dar în domeniul artelor (de exemplu, am scris o carte – Enciclopedia Comertului Seducator, am făcut o șoală de profil în Italia, la Ravenna și am vrut să aduc în țară arta mozaicului, am încercat și chiar reușit să scot ceva bani din piatră seacă), în fine, după atâtea eșecuri am luat calea pribegiei, căci trebuia cumva să aduc și eu un ban în casă.

Așa că prin 2016 am plecat în …U…K la muncă. A fost mai rău ca în pușcărie: vremea împuțită, oamenii și țara aidoma. Singurul gând pe care îl aveam era să fac niște bani și să ma întorc acasă. Bine-bine, dar ce faci cu doar cu banii? Mai îmi trebuia o idee.

M-am tot uitat prin stânga și prin dreapta prin toată Marea Britanie în speranța că găsesc o afacere-ceva pe care să o pun pe roate acasă. Shit! Toate afacerile mărunte sunt indiene, pakistaneze și arabe. Afacerile mari sunt conduse de britanici și atât, căci cei care muncesc de fapt sunt românii și polonezii. Ca sclavii… Cum să nu fii o națiune super dezvoltata când tu nu faci nimic și îi pui pe alții la treabă? Afaceri extraordinare gândite de minți … ordinare.

În fine, eram disperat.
a dream IMG_20180422_182025

A dream is what keeps you going in a job you hate.

Pe la mijlocul anului, întorcându-mă într-o seară de la muncă la celula în care locuiam, am găsit pe jos o bucată de sârmă și am început să mă joc cu ea. Văzând ce lucruri îmi ies din mână am început să mă pregătesc de întoarcere. Astfel că pe mijlocul lui 2017 m-am lansat în țară cu speranța că creațiile mele vor avea căutare.

Căutare au avut, dar se cam terminasera banii acumulați în Anglia. Căci, în ciuda oricărui succes și a oricât de fenomenală este o idee, dacă nu ai bani (mulți, vreau să zic!), nu poți susține o afacere. Scule, materiale, consumabile, marketing, promovare, social media etc.

Așa că am fost nevoit să mă angajez, ca recepționer la un hotel de 5 stele (căzătoare!) și când eram pe schimbul de noapte mai și lucram la sârmele mele. Dar ce să faci cu un salariu mizer (în pofida celor 5 stele!) din care abia îți plătești gazul iarna?

La începutul lui 2018 am mai făcut încă un pas în spate, m-am întors în Bolton, în …U…K, am muncit pe brânci pentru patru luni, iar seara, seară de seară, dupa muncă și tot weekend-ul lucram neîncetat.

În mai 2018 m-am întors și cu banii necesari și cu zeci de lucrări noi și așa am ajuns la voi.

Restul e plăcere!

myself 20190331_151057