Data fiind lipsa de ocupatie din pandemie au aparut in ultima vreme, in tara si aiurea, cativa plagiatori ai sculptatului sarmei.
La noi, unul dintre ei ma copiaza in draci (inclusiv semnatura de artist sau eticheta de pe spate sau prezenta pe emag), dar nu-i prea iese, lucrarile lui fiind prea naive si nefinisate. Si mai si minte poporul ca foloseste sarma placata cu aur, materie prima pe care o evit datorita aspectului mat al creatiei si deteriorarii stratului superficial in timp. Intr-un cuvant, un escroc. Dar unul prost. Care imi reproduce creatiile si se foloseste fara nicio rusine de renumele meu, dar ale carui lucrari sunt execrabile. Si cu toate ca diferenta de calitate este izbitoare, reuseste sa pacaleasca multi fraieri.
Iar altul, prezent doar pe facebook, desi are o tehnica mai buna, foloseste insa sarma de cea mai proasta calitate, de provenienta chinezeasca si sta non-stop cu ochii pe site-ul meu ca sa vada ce mai poate copia. Intr-un cuvant, un taran. Dar unul smecher.
Iar peste hotare au mai aparut vreo 3-4 care combina in mod nefericit defectele de mai sus.
De ce oare toti acesti epigoni nu urmeaza decat prima parte a unei celebre legi (a lui Murphy): ”A fura idei de la cineva, este plagiat. A le fura de la mai mulți, este cercetare.” ?
N-as avea nimic cu toti acesti hoti daca atunci cand ar copia ar ridica standardul, dar cum reusesc doar sa livreze o calitate mai slaba si sa transforme o arta intr-o cotcarie, mi se pare inacceptabil si necinstit.
In fine, piata e libera, dar nu va lasati pacaliti de imitatori de duzina, fara scrupule si fara idei novatoare.
P.S. Reiterez cu voce tare ceea ce am afirmat mereu (vezi Povestea) si anume ca nu am avut niciun mentor in sculptarea sarmei si ca mi-am conceput singur stilul de lucru cu metalul.
Recunosc ca ulterior am aflat de un confrate (culmea, tot roman!) – Paul Cristian Cordos, artbending – al carui stil este insa total diferit, ba mai mult, el foloseste in general sarma galvanizata de 2 mm, nu sarma speciala de modelaj de 1 mm, si lasa creatia in aer, nu o inrameaza, asa cum fac eu.
neClientii mei
Mesaj pentru vizitatorii frustrați si rupti în cur, pe care îi implor să ne ocolească și să se ducă la magazinele chinezești destinate lor:
Arta este în ochii privitorului, dar dacă ești atât de cretin încât ții neapărat să îți exprimi părerea nulă fă-o macar în vidul intimității tale pentru a nu îți da de gol în fața altora impotența culturală și mentală.
Hater-ii trebuie să rămână în cloaca SM și nu au ce căuta în excelența și diversitatea artei.
Înainte de a spune „e doar o sârmă îndoită” sau alte aberații, încearcă, măi scursură primitivă, să vezi dacă poți face așa ceva.
Abia după ce vei vedea cât de complicat este ți se va opri voma în gat și o vei reînghiți cu poftă, calic idiot ce ești!
Este vorba despre mamifere tâmpe sau gorile ucigașe care se ploconează la Cina cea de taină exprimându-și cu emfază admirația: „Wow, uite masa tăcerii!”, sau despre suricate lobotomizate și rinoceri ionescieni care se excită impudici în fața Giocondei astfel: „Uite-o pă Sfânta Fecioară!”, ca să nu mai zic de aborigenii care te iau de sus: „Dar luminează…?”.
Da, la prima (milisecunda) impresie ai zice ca e kitsch, dar imediat apoi esti lovit de combinatia de umbre si lumini, de forme fine sau voluptoase care te hipnotizeaza, de linii atat de simple care aproape imposibil creeaza ceva atat de complex.
Tzaranul din grajd nu vede decat o sarma indoita, iar pitzipoanca cu buze umflate si creier tumefiat e confuza: cum adica sculptura daca e tablou, da`nu-i tablou.
Păi cum dracu’ să nu te gândești să emigrezi în zone cu liniște și verdeață nepoluate de reziduuri umane?
Sau, invers, să nu te rogi să li se curme cât mai curând propășirea și înmulțirea în acest paradis pe care îl poluează?
Nu prea o poti incadra la `arta`, ca n-a mai facut nimeni asa ceva, dar poate tocmai de-aia e o arta.
daca nu e pictura.
ARTA SÂRMEI 