Desenul-sculptura in sarma este o arta relativ noua si non-conformista. Ceea ce aduc eu nou insa in acest domeniu este faptul ca toate creatiile (cu 2-3 exceptii) sunt realizate in fir continuu, adica dintr-un singur fir de sarma, fara nicio lipitura sau sudura.
Sarma folosita este din import, speciala pentru modelaj, de 1 mm (sau 18G) si este disponibila in diferite culori (cele mai folosite fiind cea aurie si cea neagra). Lucrarile pot fi realizate la dimensiuni diferite sau pentru comenzi personalizate.
Datorita folosirii unei sarme de cea mai buna calitate creatiile sunt garantate impotriva degradarii. Pentru protectia suportului se recomanda totusi a se feri de temperaturi ridicate si de umezeala.
Creatiile pe care vi le propun sunt nu doar unicate, ci si inedite, iar majoritatea originale prin conceptul nou de realizare: firul continuu de sarma.
Fiecare creatie este insotita de semnatura de artist si de semnatura personala, precum si de datele de contact. Ramele sunt prevazute atat cu suport de birou, cat si cu agatatoare de perete. Fundalul este realizat din carton marmorat care imita pielea.
Bucurati-va de frumos si de emotia unor creatii deosebite!
Ofera-le celor dragi un cadou deosebit!
Handmade with love,
Doru – Arta Sarmei
Post scriptum (pentru cei care ma intreaba cat imi ia sa fac o lucrare sau pentru cei care admira „Cina cea de taina” si anunta triumfatori in jur „Ia uite, Masa tacerii!”):
Pablo Picasso, ajuns la bătrâneţe, stătea într-o cafenea undeva în Spania şi mâzgălea ceva pe un şerveţel folosit. Se comporta absolut degajat, desenând orice îl amuza în momentul acela – aşa cum desenează adolescenţii penisuri pe pereţii toaletelor – doar că vorbim de Picasso, aşa că penisurile desenate de el erau mai degrabă nişte minunăţii impresionist-cubiste improvizate pe nişte pete de cafea.
În fine, aproape de el stătea o femeie care privea încântată cum desenează. După câteva momente, Picasso şi-a terminat cafeaua, s-a ridicat şi a mototolit şerveţelul ca să-l arunce.
Femeia l-a oprit. “Stai”, i-a spus ea. “Pot să iau eu şerveţelul pe care l-ai desenat? Plătesc.”
“Sigur”, i-a răspuns Picasso. “Face douăzeci de mii de dolari.”
Femeia a scuturat din cap de parcă tocmai aruncase cineva cu o cărămidă în direcţia ei. “Cât? Nu ţi-a luat nici două minute să-l desenezi.”
“Ba nu, doamnă”, a spus Picasso. “Mi-a luat peste şaizeci de ani ca să pot desena asta.” A pus şerveţelul în buzunar şi a părăsit cafeneaua.
Performanţa, în orice domeniu, se bazează pe mii de eşecuri mărunte, iar magnitudinea succesului este direct proporţional cu numărul acestora. Dacă cineva e mai bun ca tine la ceva, probabil că e din cauză că a avut parte de mai multe eşecuri în acel ceva. Dacă cineva e mai slab decât tine, e din cauză că nu a trecut prin experienţele dureroase de învăţare prin care ai trecut tu…
Picasso a fost prolific toată viaţa. A trăit peste nouăzeci de ani, continuând să producă artă. Dacă standardele lui ar fi fost “Trebuie să ajungi faimos”, “Fă o cârcă de bani în lumea artei” sau “Pictează o mie de tablouri”, atunci, de la un punct încolo, ar fi stagnat. Ar fi fost copleşit de anxietate şi de îndoieli. Cu siguranţă n-ar fi evoluat şi n-ar fi fost atât de inovator în arta sa pe cât a fost, deceniu după deceniu.
Picasso a avut succes din acelaşi motiv pentru care la bătrâneţe se bucura să stea singur într-o cafenea şi să mâzgălească ceva pe un şerveţel. Valoarea de la baza comportamentului său era simplă şi modestă. Şi constantă. “Exprimare sinceră”. Şi din cauza asta a fost atât de valoros şerveţelul acela.
Varianta:
It always reminds me of the story about the woman who approached Picasso in a restaurant, asked him to scribble something on a napkin, and said she would be happy to pay whatever he felt it was worth. Picasso complied and then said, “That will be $10,000.”
“But you did that in thirty seconds,” the astonished woman replied.
“No,” Picasso said. “It has taken me forty years to do that.”
ARTA SÂRMEI 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.